La final de vară, 2020, am decis să facem drumeții prin peisajul carstic bănățean, și să experimentăm 4 zile cu Freya (3 ani, 8 luni), prin Sasca Română și Sasca Montană din jud. Caraș-Severin (Banatul Montan). O zonă deosebit de frumoasă! Imaginați-vă toamna cum arată peisajele, de aici, datorită pădurii de foioase!
Durata: de la Timișoara se fac 2 ore cu mașina. Drumul rutier de la Moravița – Oravița – Răcășdia – Sasca Română este un mix de porțiuni cu asfalt, cu denivelări, cu cârpeli, dezonorant pentru o destinație turistică ce are obiective naturale de top, des frecventate.
Obiective turistice explorate de noi
Sasca Română este amplasată de-a lungul râului Nera într-o fostă zonă minieră, cu peisaje carstice minunate și accesibile: chei, cascade, tunele și peșteri. Tot aici se termină cele mai lungi chei din România și anume Cheile Nerei, (22 km), care încep la Șopotul Nou și cuprind obiective turistice notorii aflate în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița. Doar dacă vă menționez de Ochiul Beiului și Cascada Beușnița deja știți la ce mă refer.
Obiectivele naturale și antropice explorate de noi au fost: Drumul Romanilor, râul Nera, Puntea suspendată, La Tunele (până la Podul Bei), Cheile Șușarei, Cascada Șușara (Sasca Montană), Mănăstirea Slatina-Nera. Mergând cu mașina din Sasca, prin pădure pe drumul județean (arata mai mult a drum forestier) ce străbate dealul înalt, am ajuns în vârf în satul Cărbunari (de o frumusețe incredibilă) și până acolo am oprit să culegem și să mâncăm mureee.
Atenție la alergii
Surprinzător am găsit multă buruiană ambrozia înflorită ceea ce mie mi-a accelerat reacția alergică. Dacă vă știți alergici și veniți în zonă vara neapărat să aveți tratamentul la voi. E bine că prin pădure simptomele se reduc considerabil. Fiind un relief carstic în care drumețiile/traseele sunt predominant prin pădure, pe poteci înguste, pe lângă roci/stânci, apă, e umezeală există risc de alunecare/ împiedicare, dpdv nostru de vedere îmbrăcămintea adecvată este obligatorie: pantaloni lungi și bocanci de munte pentru drumeții ușoare/medii.
Datorită habitatului prielnic, aici găsiți șopârle și vipere cu corn. Păstrați distanța și nu vă abateți de la poteca marcată! Șopârle am văzut și chiar fotografiat pe roci. Viperă moartă văzută de un cuplu de turiști, pe care eu nu am îndrăznit nici măcar să o pozez (traseu Cheile Șușarei).
Cazare la Pensiunea Patru Anotimpuri
Primul popas a fost cazarea la Pensiunea Patru Anotimpuri din Sasca Română. Despre pensiune am scris aici.
„Natura nu este un loc pe care îl vizitezi. Este acasă.” (Gary Snyder).
Sanda, gazda pensiunii
Drumul romanilor
Al doilea popas este de fapt un traseu de acomodare cu mersul în pantă, pe dealurile din spatele pensiunii. Drumul romanilor, este un traseu turistic secundar cu încărcătură istorică pe care noi l-am parcurs mai spre seară.
Nu are indicator spre el din sat, dar faceți dreapta la ieșirea din sat pe un drum ce vă duce direct spre deal, până veți ajunge să vedeți marcajele turistice (veți întâlni un drum de asfalt care vă taie calea, dar acela duce în altă direcție).
Aș putea spune că este și un punct de belvedere, deoarece de aici se văd stâncile unde se termină Cheile Nerei și se aude râul Nera cum „iese” din chei. În depărtare se văd stâncile din care încep primele tunele. Istoria ne zice că acesta unul din drumurile pe care veneau romanii au venit să cucerească Dacia (creat implicit de ei pentru carele lor).
Stau mărturie rocile și pietrele folosite vizibile și azi pe drum. Ulterior acest drum a fost folosit pentru a conecta zonele de exploatare minieră ale Banatului. Nu știu câți turiști îl parcurg dar noi nu am întâlnit pe nimeni. Noi am parcurs doar 5 km din el, până după izvorul de apă potabilă la marcajul de limită parc național.
Mai încolo drumul ajunge și prin pădure, cât am parcurs noi a fost exclusiv prin soarele după-amiezii spre apus. Am mâncat mure, se pot culege măceșe, ne-am bucurat de peisaje și ne-am acomodat cu mersul în pantă. Și aici am găsit ambrozie. Toamna merită vizitat datorită spectacolului oferit de pădurea de foioase. Marcaje specifice ariilor protejate: pătrat alb cu roșu în interior =limită parc național/ triunghi alb cu roșu în interior =traseu secundar, cale spre vârf.
Drumul-romanilor 
Marcaj arie protejată 
La tunele 
Izvor 
Priveliște spre chei 
Suvenir 
Mure 
La pas 
Merișoare 
Priveliște de pe deal 
Recunoaștere marcaje
Râul Nera
Al treilea popas este bucuria întâlnirii cu râul Nera și Puntea suspendată. Aproape de pensiunea Patru Anotimpuri (gen 3 minute) ajungi la râu și la puntea suspendată. De fapt toți cei care vor să meargă La Tunele, traversează puntea. Aici pe malul râului am petrecut momente de relaxare și joacă în apă. Tot în proximitate este și Casa Verde, din cob.
Când te gândești că organismul uman adult mediu este de 50-65% apă, nici nu e de mirare de ce apa reprezintă o atracție în sine! Câteva poze cu superbul râu Nera ce formează cele mai notorii chei din Banatul Montan și cele mai lungi din România (22 km) și anume, Cheile Nerei. Lungimea lui este de 124 km și curge atât pe teritoriul României cât și pe al Serbiei. Izvorăște din Muntele Semenic.
Aici Freya a avut ocazia să vadă în mediul lor natural și să mănânce murele găsite pe lângă râu. Râul Nera mai este renumit și pentru posibilitatea de a face rafting (cu adrenalină sau fără) de la Șopotu Nou până la Sasca Română (aprox. 35 km), traseu pe care și soțul a avut ocazia să îi parcurgă dintr-o barcă pneumatică, acum 10 ani.
Conform declic.ro, râul „Nera este cu siguranță ultimul râu de dimensiune medie din țară care nu este afectat de hidrocentrale și regularizări, un râu extrem de valoros ecologic chiar și pentru întreaga Europă.” „Râul Nera reprezintă o axă vie care străbate 15 arii naturale protejate, între care 3 rezervații naturale, 2 parcuri naționale, un parc natural, 8 situri Natura 2000 și un sit Ramsar pe teritoriul Serbiei.”
Puntea Suspendată
Cea mai cunoscută provocare din Sasca Română este Puntea Suspendată, numită de mine și puntea suspinelor. De fiecare dată când trec pe ea este musai să fiu singură, ca nu cumva pașii altora să creeze balans, că toate senzațiile/imaginația încep să mi se activeze. Puntea este suspendată peste râul Nera, ce curge zgomotos la vale, și are o lungime de vreo 40-50 metri, înălțime de 6-7 metri.
Pe această punte se trece atunci când vrei să faci traseul până la Tunele și Podul Bei și chiar până la Cascada Văioaga, Păstravăria, Ochiul Bei și Cascada Beușnița (drumeție de vreo 8 ore dus-întors). Două scânduri înguste erau rupte, bine că erau mai spre finalul punții. Sper ca cei care se ocupă de întreținerea ei să le schimbe în viitorul apropiat. Până atunci atenție și la picioare, nu doar la frumosul peisaj!
Scăunel la purtător
Îl mai știți pe SCĂUNEL? El contribuie mereu la starea noastră de odihnă, fie pe marginea râului, fie în mijlocul pădurii. Sub puntea suspendată peste Râul Nera la ieșire din Sasca Română, râul are curgerea mult mai lină și astfel îți oferă posibilitatea de a intra în apă, căuta pietre, citești o carte, observi libelule, peștișori sau pur și simplu să te odihnești!
Puntea suspendată 
Râul Nera 
Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița 
Scăunel style 
Libelula 
Casa Verde din cob
Cum traversezi Puntea Suspendată, faci stânga de-a lungul râului Nera și în vreo 20 minute ajungi la Casa Verde, numită și Casa Piticilor. Nu am apucat să o vizităm. Este făcută de din cob (apă, pământ lutos, nisip, paie) respectând natura și folosind doar materiale care sunt în împrejurimile sale. Pentru 50 lei pe zi turiștii pot experimenta cum e să trăiești/dormi într-o căsuță de pământ (detalii aici).
A fost construită acum 16 ani de către Ileana Mavrodin, o arhitectă revenită din Canada (româncă din Timișoara). Detalii interviu la TVR Timișoara aici. Revista The Natural Homes a clasat pe primul loc în Top 10 cele mai frumoase căsuţe de cob din lume. Anual organizează o tabără de creație unde participanții învață cum să facă astfel de construcții din cob, vopsele naturale etc.
Pentru județele din proximitate poate reprezenta o destinație inclusiv de weekend și putând astfel fi frecventată inclusiv toamna. Noi încurajăm mult turismul de weekend toamna (Oct – Nov). L-am experimentat anul trecut și am simțit raiul naturii cu beatitudine de culori.
La Tunele
Al patrulea popas și cel mai provocator pentru mine a fost La Tunele. Numai când spui asta deja ți se activează curiozitatea să descoperi toate cele 9 tunele din Cheile Nerei, numite de mine „cele 9 senzații tari”.
De la ieșirea din Sasca Română străbați, exclusiv pe jos, o cărare îngustă și traversezi Puntea Suspendată peste râul Nera. De aici faci dreapta pe lângă râu și „te duce drumul” marcat până la tunele care se termină la Podul Bei (în apropiere se varsă râul Bei în Nera).
Este un traseu de 3 km, cu dificultate ușoară/medie, ce se face lejer în două ore dus-întors. Depinde câte opriri faci (poze, admirare priveliște). Peisajele sunt uimitoare și variate: ai chiar și un tunel verde din coroana copacilor și porțiuni unde mergi foarte aproape de râul Nera.
Tunelele au fost săpate în stâncă de pe vremea otomanilor. Cel mai lung tunel este al doilea si are 40 metri. Fiind beznă totala ai nevoie de o lanternă sau telefon (cu lanternă) ca să îl străbați. Înainte de a începe tunelele mai ai o porțiune de stânci unde pentru siguranță ai niște lanțuri de care trebuie să te ții (detalii în poze). Nu plecăm fără lanternă de drumeție niciodată. De mare folos mai ales că îți luminează vreo multiii metri în față (300 m a noastră). Telefonul nu are lumina puternică.
Când te uiți la picioare îți dai seama că vezi râul Nera de la o înălțime de 15 metri. Frumossss dar eu nu m-am desprins de lanțuri 
până am trecut de acea „terasă de stânci„. Este habitatul prielnic pentru șopârle și vipere cu corn, ce se camuflează foarte bine pe roci/copaci/trunchiuri de copaci căzuți. Ca atare multă grijă pe unde vă opriți să vă odihniți. Șopârle am văzut. Vipere altădată.
De luat aminte!
Ce am învățat eu pe acest traseu: pe alocuri cel mai frumos peisaj este cel de la picioare. Trebuie să aveți grijă că sunt și porțiuni înguste cu pietre/roci, vegetație care ajunge pe potecă și agață. Iar and faceți poze vă opriți și faceți poza, nu și mers și poză, pentru că terenul nu e ca pe masă și există risc să vă împiedicați/alunecați. Din nou fac apel la ținuta vestimentară corespunzătoare, mai ales la capitolul papuci și pantaloni lungi (aici).
In concluzie – vă zic că nu îmi dau seama nici acum dacă pot să recomand familiior cu copii sub 5 ani acest traseu. Cred că v-ați prins că eu am frici ușoare de înălțime, reptile la care evident „lucrez” conștient și cu suport din partea soțului. Tot ce pot sfătui este să nu plecați fără să vă documentați, fără să fi mâncat înainte (ceva dulce, proteine și apă să aveți în rucsac) și fără să aveți măcar papuci pentru drumeții ușoare și pantaloni lungi.
Atenție la copii! Fiecare își cunoaște copilul și capacitatea acestuia. Sunt porțiuni unde copilul mic trebuie luat în brațe sau pe umeri (atenție să nu se lovească de stânci, crengi). Nu e de neglijat.
Recomandare: dacă doriți să citiți despre acest traseu numit și „locul magic” scris de către cei de la Taraba cu amintiri click aici
Popas spiritual la Mănăstirea Slatina Nera
Cascada Șușara – traseu revigorant prin pădure
Pensiunea Patru Anotimpuri – bun gust și calitate
DISCLAIMER: Informațiile și pozele prezentate aici sunt protejate de drepturile de autor. Se pot prelua maxim 500 de caractere, cu citarea și atribuirea sursei (link, tag, numele autorului etc). Preluarea și folosirea fără acordul autorului se supune rigorilor Legii 8 / 1996 privind drepturile de autor.
